Friday, June 5, 2009

Pierdut semne de punctuatie

O libelula a falfait prin blogosfera si dintr-o curiozitate maladiva s-a asezat pe una dintre postarile mele ,cea despre debutul la nationala al lui Razvan Lucescu.Enervata de lipsa de incandescenta a bietului text cu tematica fotbalistica,curajoasa insecta si-a marcat trecerea printr-un lapidar comentariu:"invata sa pui semnele de punctuatie unde trebuie ;)"

Emotia primului comentariu sosit din eter a dominat usoara stare de jena gramaticala,astfel incat intrebarea fireasca "da' cine pielea mea esti tu, straine?" mi-am pus-o mai tarziu,in ceas de noapte .Raspunsul care s-a configurat m-a uimit:efemera navigare pe net apartinea unui adolescent de 15 ani,foc de destept,groaznic de acid,ferm in convingeri.Dupa ce i-am citit toate postarile,dupa ce m-am amuzat tastand si pe link-urile amicilor sai, toti oameni de 15-16 ani ,am zis ca este cazul sa-mi reconsider pozitia de tata al unui copil de aceeasi varsta cu rebelul Bog.Savurosul blog(http://bogonblog.blogspot.com/) despre care facem discutie este scris cu o minunata dezinvoltura.Si chiar daca uneori expresiile scatologice abunda cu violenta(Bog acesta este un pleonasm sau este un limbaj redundant?) ramai uimit de forta sinceritatii.
Ceausescu,Iliescu,Constantinescu,Basescu...O lista nenorocita de escu.Tineretea mea mancata de escu,copilaria fiilor mei infulecata de escu,batranetea parintilor mei nascuti pe vremea Elenei Lupescu...Un blestem pe care copiii mei il pot alunga daca la vremea lor vor evita sa puna stampila pe un alt animal politic cu nume de escu si deprinderi de Fanar.
Citindu-l pe Bog mi-a revenit speranta.Indoctrinati cu marete realizari,eu si colegii mei de generatie nu am avut niciodata curajul si forta mentala de a nu ne lasa dominati de oportunistii Revolutiei.Practic am fost niste produse de laborator amorfe si tampe.O masa de manevra fara personalitate,bazata pe o singura idee:"Las-o ba,ca merge si asa!"
Din septembrie 1992 nu am mai scris nici macar un singur text demn de un ziarist.Era prostitutie intelectuala si nu mai vroiam sa calc pe acolo,in curvasaria jurnalistica.Scrisul nu este ca mersul pe bicicleta.Se uita.Pur si simplu se uita!Este produsul unei munci de zi cu zi,rodul unui reflex de gandire.
Nu am suportat sa scriu la comanda si m-am retras.Am intrat in afaceri ,am pus pe picioare edituri si tipografii.Am muncit cu sudoare pentru bani,mi-am hranit familia,mi-am dorit bunastare. Nu am ajuns bogat,dar am cea mai frumoasa familie.
Anii au trecut si printre nopti nedormite si zile de chin am pierdut virgule,puncte,cratime si alte semne de punctuatie.Am pierdut puncte pentru ca niciodata firma mea nu a beneficiat de un credit ,am pierdut virgule pentru ca nu am avut PCR( pentru pruncuti:pile,cunostinte,relatii),am pierdut ghilimele si diacritice pentru ca totdeauna in afaceri am fost singur, izolat,fara recomandari.
Pe timp de criza m-am reapucat de scris,parte pentru a-mi dovedi ca pot,parte pentru a iesi din monotonie.Scriu de placere,fara sa ma formalizez.Probabil intr-un timp scurt voi reinvata sa pun corect si semnele de punctuatie,umile pauze de respiratie printre idei si silabe.Sper.

1 comment:

Adma said...

da ...shtii ca si cum el ar respecta semnele de punctuatie...mai intai sa se uite la el in ograda inaite sa judece pe altu....vorbesti prea frumos despre el....vorbesti prea frumos in general;)...se vede ca esti poet....:X


tine-o tot asa:D